Eclipsa de Luna (cand Pamantul este perfect aliniat si se afla intre Luna si Soare) indica pe de-o parte o revelare a umbrelor noastre si pe de alta parte primirea energiei Soarelui (spiritul, divinul) fara interferente din partea Lunii (sufletul, inconstientul). Si este un moment de revelare si alegere. Vedem capcanele, inselarile dar suntem sub ghidarea divinului.
Ne vedem umbrele, crezurile inselatoare, fricile, ezitarile, compromisurile. Vedem umbrele in aspectele pe care le credeam luminoase dar distingem si lumina in cele considerate intuneric. De aceea Luna Plina a Gemenilor ne poate accentua ambiguitatea si confuzia. Intelegem ca abuzul de intransigenta sacrifica prea mult inima si desensibilizeaza. Ne accentueaza pretentia superioritatii care scade umanismul, acceptarea si intelegerea.
E mai multa lumina in intuneric decat credeam. Pe de alta parte, intunericul indeplineste si el un rol al luminii. Ne provoaca sa ne alegem calea, contribuie la evolutie. Intunericul nu este obligatoriu necesar desi el nu poate fi inactivat in lume. Dar poate fi intr-o ordine implicata si nu explicata (experimentul cu glicerina si cerneala din dinamica fluidelor). Insa noi il facem necesar ratand alte cai de evolutie.
Versiunea proprie despre lume, amendarea derapajelor nu este necesar sa fie pronuntata din ura sau frica de intuneric – aspectele toxice ale vremurilor noastre. Frica si ura vor alimenta conflictul in lume si vor intarzia accesul la constiinta al oamenilor. Sentimentele negative si teama ca suntem prea mici, prea slabi, prea cotropiti va creste disperarea si nu inspiratia. Iar disperarea, in loc sa conduca la o actiune constructiva dimpotriva, poate conduce la eschivare, refuzul realitatii si bagarea capului in nisip.
Eclipsa de Luna ne reveleaza parti surprinzatoare ale realitatii (in relatie, familie, societate). Pentru unii aceste revelatii pot fi atat de mari incat conduc la schimbari de scopuri, crezuri, aliante, atitudini. Pentru ca brusc punctul din care vedem lucrurile gliseaza, aluneca in exteriorul crezurilor, convingerilor si experientelor noastre. Iesim din caroiajul setarilor noastre. Mici intamplari si situatii la care asistam ne provoaca sa ne largim orizontul, sa integram o alta perspectiva. Asta ne poate face mai putin rigizi in conceptele noastre si in deciziile luate. Mai cele prin care ii condamnam pe altii sau in retetele de solutionare a unor probleme. Nu e o rusine sa te razgandesti, sa accepti ca ti-ai schimbat opinia, sa iti modelezi convingerile, sa iti largesti valorile. E grav sa ti le calci in picioare, sa crezi in ele si sa nu indraznesti sa le traiesti; sa le sacrifici, sa crezi una si sa declari ipocrit altceva. Dar sa le modelezi, sa le largesti, sa renunti declarat la ele si sa imbratisezi onest altele, sa accepti procesul interior de transformare, este uman si evolutiv.
Luna Plina a Gemenilor il are pe Mercur, guvernatorul aspectului, in conservatorul Rac. Intre 17 iunie si 11 iulie Mercur va retrograda in aceasta zodie. Pe perioada retrogradarii sale va avea loc Luna Noua si eclipsa de Soare din 21 iunie, pe pragul dintre Gemeni si Rac.
Ambiguitatile noastre, oscilatiile intre diferite solutii, posibilitati,. salvari si viitoruri posibile sunt vazute prin prisma conservarii stilului de viata si al confortului. Desi el nu mai poate fi pastrat intact. Cei care se deschid cel mai repede catre conceperea altor versiuni de viata vor fi cei mai adaptati in urmatorii ani la vremurile care se anunta. Poate ca schimbarile mari nu pot fi facute dntr-un singur pas si nu doar in 2020. Dar deschiderea orizontului catre alte posibilitati de viata se face acum. In care munca, familia, sanatatea, confortul material sa fie vazute in alte formule posibile.
Lunile iunie si iulie ard ultimele resturi ale vechii lumi. O lume veche bazata nu atat pe viziune si convingeri cat pe o anumita atitudine -radacina fata de viata care si-a creat un set de convingeri menita s-o sustina.
Una din atitudinile-radacina este aceea de ostilitate defensiva in raport cu Viata. Ne temem de ea si trebuie sa ne aparam cucerind mediul in care traim. Si de aici o intreaga civilizatie in care am cotropit, consumat, dominat si controlat. In loc sa intelegem viata si miraculosul ei, fortele ei subtile, forta ei de a crea si regenera si vindeca. De a intelege locul nostru in lume si destinul nostru in sanul creatiei. Viata este o notiune abstracta, o confundam cu viul biologic. Este uimitor cum de suntem in viata cand suntem atat de deconectati de ea si prinsi de ale noastre. Desi vrem sa reusim in … viata. Dar ce este ea si care sunt legile ei nu ne preocupa sa intelegem.
O alta atitudine este aceea de separare si individualism cronic. Lucru care ne-a rupt conceptual si sufleteste de Sursa, de creatie, de semeni. Chiar si comunitatile pe care le-am creat erau infestate de microbul competitiei, comparatiei, invidiei. Cooperanta a fost mai mare de-a lungul miilor de ani, altfel ne-am fi anihilat dar nu atat de mare incat sa evitam distrugerile repetate si dramele colective inutile.
O alta atitudine-radacina nascatoare de convingeri si comportamente alterate este narcisismul. Cel care naste o foame de satisfacere, pretinderi (inclusiv victimizare), naivitate in relatii acceptand orice flatare pe care o confundam cu iubirea. Narcisismul cere oglindire. Cunoasterea de sine si constiinta de sine nu au nevoie de oglindire. De aceea iluzia consistentei si unicitatii acestei realitati dispar cand iti traiesti constiinta. Nevoile si placerile noastre sunt suverane. Uitand cat sunt de subective, uitand ca satisfacerea lor nu este scop in sine si prilej de cunoastere si relationare cu viata. Dialogul cu viat aeste esential. Iar nevoiel noastre ne dau pretextuls i energia necesara sa ne dinamizam existenta. Noi facem din placeri si confort un cult.
Aceste atitudini nascatoare de convingeri si actiuni se largesc, se modeleaza. Ca ele sa devina mai fluide este necesar sa experimentam starea de flux. Si asta se intampla la Luna Plina. Sa simtim curgerea vietii prin noi. Ea ne poarta in lume nu noi mergem in lume. Noi ne tinem pe sine. Ca sa simtm aceasta curgere este necesar sa fim mai putin rigizi, defensivi, disperati si incapatanati. Nu e necesar sa renuntam la principiile noastre calauzitoare ci doar sa ne largim putin lesa. Si sa nu ne temem ca largindu-ne orizontul ne pierdem siguranta sau reperele. Pentru ca nu e necesar sa renuntam la ele, le putem lua inapoi oricand. Doar marim ecranul prin care vedem lumea.
Aceasta largire nu inseamna intruziunea sau nerespectarea spatiului altora. Pentru ca vom vedea ca fiecare are propria sa banda de succes. Care se intersecteaza o secunda cu a altuia dar nimeni nu ia numanui locul, fiecare are propria sa cale de implinire si nimeni nu i-o poate lua. Ne pot fi luate tresele, diplomele, premiile, inventiile dar calea de reusita niciodata. Iar propria reusita nu este mereu faima sau recunoasterea valorii. Poate fi sanatatea, tihna, pacea, armonia conjugala, batranetea confortabila, prietenii. Locul pe care il sfintim in lume. Cine sa ne ia calea si locul pe care cu har il sfintim?
Aceasta proprie cale de implinire se misca, isi largeste marginile, ne deschide noi perspective. In plus, putem capata abilitatea de a vedea consecintele unor alegeri pe termen lung. Sa nu ne mire daca vedem mai multe fire de destin desfasurandu-se in fata ochilor mintii noastre. Viitorurile alternative se desfasoara inaintea noastra. Putem alege ce rezoneaza cu noi. Apoi ne putem intreba cum este necesar sa fim si apoi ce este becesar sa facem pentru a ajuta acest viitor sa se stabilizeze si sa se materializeze.
Aceasta Luna Plina ne urca pe faras ultimele scame ale trecutului, ne face desaga si ne salta in saua lui Pegas. Doar Cerul este limita!